Index

Pagina Principala
Statut
Filiale
Renasterea
Program
Contact
Linkuri Utile

Meniu

Home Statut Program Politic Filiale Contact Linkuri Renasterea

În cel mai pur stil comunist se încearcã azi o nouã mistificare a istoriei mult încercatului popor român: prezentarea în opozitie a douã mari personalitãti ale Istoriei Nationale din ultimul veac: Majestatea Sa Regele Mihai I si Maresalul Martir Ion Antonescu.

Desi ,în decursul perioadei interbelice si mai ales în timpul celui de-al doilea Rãzboi Mondial ,cele douã uriase personalitãti si-au intersectat de nenumerate ori destinele, faptele lor politice nu au fost niciodatã în contradictie,deoarece ambii au avut un singur tel: slujirea interesului national.

Iatã de ce considerãm cã refuzul abordãrii directe, stiintifice si fãrã parti-priuri apriorice a Actului Istoric din 23 August 1944, precum si a posibilitãtii practice a Regelui Mihai I de România de a-i comuta Maresalului Antonescu pedeapsa cu moartea în închisoare pe viatã ,reprezintã o gresealã a partidelor politice de dreapta si societãtii civile democratice.

Toti marii oameni politici ai vremii au fost de acord cã,în momentele de grea cumpãnã în care se gãsea poporul român în septembrie 1940( si amintesc aici ciuntirea samavolnicã de cãtre cele douã superputeri europene ale vremii a peste un sfert din suprafata tãrii, starea precarã a în-zestrãrii Armatei Române cu tehnicã modernã de luptã,precum si privirile hulpave ale unor vecini nesãtui atintite asupra spatiului vital român) numai un om de carura Maresalului Antonescu ar putea salva tara.

Buna întelegere între cei doi conducãtori,prestigiul international al unuia si experienta celui- lalt au fãcut ca România sã se poatã redresa si,pe mâna Germaniei sã revinã în cortegiul de frunte al statelor europene.

Miscarea legionarã a reprezentat în faza initialã ,condusã de întemeiatorul ei Corneliu Zelea Codreanu, cea mai pur româneascã miscare politicã apãrutã la noi,iar apartenenta la Miscarea Legionarã era o cinste si chiar o datorie a oricãrui bun român. Greselile ulterioare fãcute de legio- nari sub presiunea factorilor malefici externi si a tentatiei guvernãrii au îndepãrtat Miscarea Legionarã de scopurile ei initiale.

A refuza frontal si în totalitate un ordin transmis de conducãtorul singurei superputeri euro-pene a momentului care îti promitea sprijinul privind pãstrarea granitelor nationale, echivaleazã nu numai cu sinuciderea ta politicã,dar si cu posibilitatea practicã de a pierde însãsi existenta statului român. Maresalul Martir a evitat elegant sã dea ascultare orbeste ordinelor lui Hitler si a adoptat o politicã atât de umanist-eficientã încât a devenit singurul conducãtor de stat din cele aflate în zona de influentã a Germaniei hitleriste care are o statuie într-un oras din Israel. De aceea problema Holocaustului evreiesc în România consider cã nu existã, iar cifrele amintite la muzeul holocaustu-lui din Washinton si de la Templul Coral din Bucuresti sunt mai mult decât exagerate si trebuie urgent si real modificate.

Am demontat astfel pe rând acuzatiile aduse Maresalului Martir de cãtre comunisti,în cadrul simulacrului de proces în care uneltele unui regim criminal impus din exterior au condamnat la moarte pe un erou national.

Sigur cã le cunostea,problema este ce posibilitate practicã avea Majestatea Sa de a se opune intentiilor criminale unei superputeri mondiale care,împotriva cursului normal al istoriei celui de-al doilea Rãzboi Mondial, al numãrului de jertfe date de Armata Românã pentru înfrângerea Germaniei si al evidentei,a impus Conferintei de Pace de la Paris ca România-a patra putere militarã pe teren contra Germaniei-sã nu aibã statutul de cobeligerant asa cum li s-a considerat , spre exemplu, Frantei si Italiei.

Da,sansa salvãrii Maresalului Martir a fost în chiar ziua arestãrii sale -23 August 1944 si anume,dacã liderii partidelor istorice, care au organizat alãturi de Majestatea Sa actul de la 23 August si aveau obligatia moralã de a fi alãturi de Rege în asemenea împrejurãri,ar fi fost de gãsit în noaptea de 23 spre 24 august pentru a se opune tentativei grupusculului comunist condus de Emil Botnarenko de a-l sustrage pe Maresalul Martir din Palatul Regal si a-l preda ocupantului sovietic.Preluarea Maresalului Martir de cãtre institutiile statului român ar fi asigurat o mai dreaptã judecatã si,sunt convins ,nu ar fi dus la condamnarea sa la moarte si implicit necesitatea unei gratieri din partea Regelui Mihai I.

În ambele cazuri aceste personaje trebuie combãtute cu fermitate si este datoria fiecãrui membru al Partidului National Antitotalitar pentru Renasterea Romaniei , dar si a oricãrui bun român,de a le face sã înteleagã etapa istoricã prin care a trecut România în anii 1945-1947,precum si imperativul momentului actual : singurul posibil conducãtor politic al poporului român,autentic anticomunist si profund atasat unui real regim democratic, este Majestatea Sa Mihai I de România.Sub nici o formã nu trebuie sã cãdem în plasa întinsã de dusmanii poporului român: pentru a submina încrederea poporului într-un exponent autentic al sãu în viatã,elogiem meritele unui dusman trecut în nefiintã.

Plasa aceasta are prea multe gãuri pentru a fi prins în ea cel mai inteligent popor al Europei !

Cei care citesc aceste rânduri trebuie sã fie convinsi cã,dacã printr-o minune Maresalul Martir ar apãrea astãzi în fata noastrã,El ne-ar sfãtui sã strângem rândurile în jurul Majestãtii Sale Regele Mihai I de România si sã încercãm împreunã sã readucem România în cortegiul de freunte al natiunilor Europene,adicã acolo unde ne dã dreptul istoria si calitãtile exceptionale ale poporului nostru.

Eugen-ªtefan Popa